luni, 28 martie 2011

Luna - de ce vedem doar o fata a ei ?

In acest scurt articol vom prezenta cateva din caracteristicile singurului satelit natural al Pamantului si vom explica de ce vedem doar o fata a Lunii !




Luna se afla la o distanta de Terra ce variaza intre 356,400km si 406,700km, este al 2'lea cel mai luminos obiect de pe cer dupa Soare bineinteles, are un diametru de 3476 km - un sfert cat cel al Pamantului si este de 81 de ori mai usoara. Este singurul corp ceresc vizitat pana acum de oameni (prima data de Apollo 11 in 1969)!

Din cauza orbitei parcurse, ea pare sa fie de aceeasi dimensiune ca si Soarele si din acelasi motiv il acopera in intregime in timpul eclipselor.


Modul de formare a Lunii nu este inca cert. Cu toate acestea, stim ca s-a "nascut" acum aproximativ 4,5 miliarde ani, cu 20 - 30 de milioane de ani dupa formarea sistemului solar. Scenariul cel mai probabil este ca Luna s-a format in urma unui impact al Proto-Terrei (Terra la inceputuri - inca nu era racita) cu un alt corp ceresc de dimensiunile planetei Marte, asta explica compozitia relativ apropiata de Pamantului si miezul mic si racit metalic din interior.

Ca si structura, Luna are un miez metalic lichid cu un diametru de aprox. 300 km, si in rest minerale cristalizate in roca, printre care intalnim si lava solidificata la suprafata provenita din eruptii vulcanice de cand miezul nu era inca racit.

Anotimpurile Lunii prezinta diferenta mult mai mici de temperatura intre ele, in principal datorita inclinatiei axiale de doar 1 grad si ceva (fata de 23'44'' a Terrei). Interesant este ca in timpul iernii Lunare s-a inregistrat cea mai mica temperatura masurata din sistemul solar, mai mica chiar si decat cele de pe Pluto - doar 24 Kelvin (la 0 grade kelvin electronul nu se mai invarte in jurul nucleului).



Si totusi, de ce vedem doar o singura fata a ei ?


Ca si planeta noastra, Luna se invarta in jurul axei proprii. In trecut, viteza acestei miscari era mai mare decat in prezent, astfel incat pe parcursul unei luni (30 de zile) puteam observa ambele fete ale ei, insa din cauza gravitatiei exercitata de Terra, aceasta viteza a scazut treptat. Insa si reciproca este adevarata, astfel ca si Luna ne incetineste miscarea de rotatie, doar ca datorita masei mici si deci a fortei gravitationale scazute, efectul este mult mai slab, mai precis cam 1.5 milisecunde la fiecare 100 de ani si tot ca urmare a acestui joc de forte satelitul nostru natural se indeparteaza de noi cu 3 - 4 centimetrii pe an.

Astfel, Luna este intr-o miscare de rotatie in jurul axei proprii in sincron cu cea a Pamantului. Insa din cauza ca nu prezinta o orbita perfect circulara (ce tinde sa "joace") si "sincronul" nu este perfect din cand in cand putem sa vedem cateva grade din "fata ascunsa" a ei.

Alte lucruri intereasante legate de Luna ar fi:


  • este al doilea cel mai dens satelit natural din sistemul solar (dupa Io)
  • sunt in jur de 300.000 de cratere, cu diametrul de peste 1 km pe luna
  • nu are atmosfera (gravitatie prea scazuta)
  • apa nu poate exista in stare lichida pe suprafata ei, expusa radiatiei solare se disociaza
  • au fost gasite "buzunare" de gheata atat la polul nord ca si la cel sudic
  • se doreste reluarea programelor spatiale care sa aterizeze oameni pe Luna, incepand cu 2020
  • exista cutremure si pe Luna



Toate cele bune !


vineri, 25 martie 2011

Inceputul: Terra si Viata - ceea ce suntem si unde locuim

In postul de fata voi urmari modul in care viata a aparut pe Pamant, voi explica cum materia "ne-vie" in anumite conditii atmosferice si aflata intr-un anumit mediu poate forma structuri ordonate si in cele din urma celule vii, cat si felul in care s-a format (in linii mari) planeta mama. Voi reveni si cu un alt articol unde voi prezenta mai amanuntit compozitia planetei dar si cu alte detalii legate de geneza ei.

Mentionez ca acesta abordare asupra aparitiei vietii exclude teoria creationista (religioasa), insa nu doreste sa excluda sau nege existenta unui Dumnezeu.

Sa incepem cu o scurta prezentare a moduluyi in care s-a format Pamantul, pentru a putea sa ne facem o idee asupra conditiilor prezente acum aprox 4 miliarde de ani, cand viata a inceput sa se formeze.

Sistemul Solar s-a format dintr-un nor rotativ de praf stelar si gaze numit nebuloasa solara (vezi poza de mai jos) ce orbita in jurul Caii Lactee. Compozitia principala continea hidrogen si heliu - format in urma Big-Bangului (model pe care il voi prezenta intr-un articol viitor !) si elemente grele aruncate in spatiu de catre supernove. Din norul acesta rotativ s-a nascut Soarele si acum aprox 4,6 miliarde ani si Pamantul - caruia i-a mai luat vreo 20 de milioane de ani pana sa capete o forma si compozitie stabila.

Luna, satelitul natural al Pamantului, s-a format ceva mai tarziu (30 - 70 milioane ani), in urma impactului Terrei tinere cu o planeta mai mica (cam cat Marte). Teoria a fost confirmata dupa datarea rocilor lunare aduse "acasa" de programul Apollo cat si de faptul ca Luna are un miez metalic foarte mic fata de al Pamantului (densitatea Lunii este foarte mica - verificata prin atractia ei gravitationala).  Alte consecinte ale impactului gigant cu acea planeta (denumite uneori Theia) a fost imprastierea atmosferei initial formate, inclinarea axei Pamantului la 23.5 grade, si posibil cresterea vitezei de rotatie (deoarece impactul a avut loc sub un anumit unghi).

Ramasa fara atmosfera, Terra a inceput sa raceasca rapid in urma coliziunii, astfel in aproximativ 150 milioane ani o crusta a inceput deja sa fie prezenta. Insa datorita temperaturii inca ridicate de la suprafata, de aprox 1600 grade, si a temperaturii si mai mari de sub aceasta, aburi incep sa fie eliberati la suprafata impreuna cu gaze aruncate de vulcani si a inceput sa se reformeze o atmosfera.

In acelasi timp, planeta era bombardata de comete si asteroizi - care au fost "importatorii" principali ai apei si nu numai, aducand cu ei si dioxid de carbon, amoniac, metan, etc.

Pe masura ce planeta se racea, au inceput sa se formeze nori, nori care au adus ploaia, ploaia formand oceanele (acum aprox. 4.2 miliarde ani). Astfel noua atmosfera avea vapori de apa, dioxid de carbon, nitrogen, si alte gaze. Soarele, o tanara stea pe vremea aceea, lumina doar la 70% din capacitatea de astazi insa era suficient cat sa incalzeasca "supa" de suprafata deasupra punctului de inghet (in timpul "zilei").

Acestea fiind spuse... sa ne concentram asupra aparitiei vietii, in aceste conditii aspre, in acest mediu toxic, bombardat inca de diferite corpuri ceresti care se intersectau cu orbita planetei.

Pentru ca mici molecule sa se poata, catalizatorul a fost activitatea electrica din atmosfera, fulgerele.

Conditiile diferite de temperatura intre zi si noapte, adica intre peste si sub 0 grade au batatorit mai departe drumul spre "viata". O piatra de temelie in studiul legat de aparitia vietii a fost pusa de Miller si Urey prin experimentul facut in 1952 - 1953. Ei au aratat ca unii aminoacizi (caramida "vietii") au nevoie de temperaturi sub zero grade pentru a fi sintetizati, pe cand altii au nevoie de temperaturi de fierbere (obtinute in urma impactului cu diverse corpuri ceresti).

Acum sa prezentam experimentul facut de acestia si sa ne imaginam cum acelasi lucru se intampla acum cateva miliarde de ani, la o scara mult mai mare.

  • Materialele folosite au fost o serie de tuburi si eprubete din sticla sterilizate conectate intr-o bucla, in care se aflau : apa, metan, amoniac si hidrogen (pentru a simula atmosfera de atunci); si  niste electrozi.
  • Apa era incalzita pana la evaporare si electorzii erau folositi pentru a produce scantei (simulau fulgerele), apoi apa era racita si ciclul se repeta.
Schema experimentului (wiki): 

    Dupa o saptamana de experimentare continua, 10 - 15% din carbonul prezent in sistem (metan - CH4) era prezent sub forma de compusi organici (!!!), 2% din carbon formand aminoaicizi ce compun proteinele din celulele vii, mai precis Miller identificase sub 20 de aminoacizi din celulele vii insa testele facute recent pe mostre prelevate si prezervate de atunci au aratat ca a obtinut mult peste 20 (iar viata utilieaza doar...20).

    Una peste alta, experimentul lor a fost genial !

    In prezent, la peste 50 de ani de la acest experiment, cercetatorii au o parere putin diferita asupra compozitiei atmosferei initiale si astfel chimistul Jeffrey Bada a incercat ceva foarte asemanator cu ce a facut Miller. Bineinteles, rezultatul a fost mai mult decat asemanator ! Au rezultat produsi bogati in aminoacizi.

    Sigur, acestea nu sunt singurele incercari de a creea conditiile initiale si de a explica aparitia vietii, insa sunt cele mai importante. Toate celelalte teste au obtinut rezultate asemanatoare.

    In 1960, Sindey W Fox a studiat formarea peptidelor (aminoacizi care se "leaga" formand un lant - polimerizare) in conditii similare cu cele existente la inceputurile Terrei si a aratat ca aminoacizii formeaza spontan mici peptide. Aceste structuri tind sa formeze membrane sferice inchise, care arata multe caracteristici de baza a "vietii".

    Printre alte experimente si ipoteze care merita urmarite mentionez:

    - Ipoteza Eigen
    - Contributia Hoffman (recomand)
    - Ipoteza Wachtershauser
    - Teoria lui Clay

    Alte incercari de a explica aparitia vietii presupun o abordare inversa, descompunerea unui organism simplu (celule procariote) cat de mult se poate, prin eliminarea treptata a unor gene la fiecare generatie, pentru a discerne pragul minim necesar vietii. De aici s-au definit 3 stadii in evolutia vietii :


    1. monomeri biologici
    2. polimeri biologici
    3. evolutia de la molecule la celule


    Un alt punct de vedere demn de a fi mentionat este cel conform caruia organisme vii, simple, au fost aduse pe Pamant prin comete sau au fost atrasa de gravitatia planetei din spatiu.

    Personal, sunt convins ca viata s-a format conform modelului enuntat pe larg mai sus. O minune o reprezinta insa combinatia de factori ce au facut posibila aceasta evolutie, aceasta dezvoltare, multitudinea de specii ce s-au batut pentru supravietuire, etc.

    Tind de asemenea sa imi manifest admiratia fata de cei care muncesc continuu in acest domeniu, sunt adevaratii magicieni - iau apa si sare si fac viata !

    Miller:



    "Crede si nu cerceta e-o mare minciuna / Am pierdut secole incercand sa luam Luna'n mana" - Cheloo
    Trebuie doar sa VREI ! Pace si iubire !





    joi, 24 martie 2011

    Tribul Dogon si Sirius

    Africa, continentul mama din care ne tragem cu totii, caci acolo se pare ca au trait primi hominizi, continua sa ne uimeasca atat prin frumusetea naturala, multitudinea de vietuitoare si triburile izolate care surprind prin practicile si ritualurile lor.

    Dintre acestea, postul de fata se refera specific la tribul numit Dogon, trib ce a reusit sa uimeasca lumea intreaga prin cunostintele sale legate de astronomie si mai precis de sistemul de stele Sirius. Inainte de a intra in detalii despre acest trib, voi prezenta intai, pe scurt, cateva date cunoscute pana in prezent (evident cu ajutorul echipamentului modern) despre Sirius.

    Sirius este cea mai stralucitoare stea de pe cer, aflata la o distanta de (numai) 8.61 ani lumina si este parte a constelatiei numita "Cainele Mare". Steaua este cam de 3 ori mai mare ca soarele nostru si de vreo 60 de ori mai luminoasa. Numele i se trage din greaca "Seirios" si inseamna "stralucitor" sau "extravagant". Aceasta steluta, vazuta cu ochiul liber pare a fi singura, insa in realitate are un mic "prieten de calatorie" botezat Sirius B (descoperit in 1862), ce orbiteaza impreuna cu Sirius A si sunt separate de o distanta aproximativ egala dintre Soare si Jupiter. Asa numitul Sirius C pare a fi doar un obiect de "fond" (dupa cercetarile din 2008) - insa nu s-a catalogat exact, urmand a mai fi cercetat.

    Sirius B (caci acesta va fi personajul principal) este o stea care s-a transformat intr-o asa numita pitica alba. Pitica alba este o stea de masa medie, insa care nu mai beneficiaza de o masa suficient de mare pentru a genera in nucleu fuziunea nucleara (bum bum), cu toate acestea temperatura se mentine totusi la cateva mii de grade. Inainte de a deveni pitica alba o stea trece prin faza de "giganta rosie" - moment in care straturile exterioare se desprind si formeaza nebuloase planetare, dupa care steaua in sine colapseaza si desi ajunge la dimensiunile Pamantului, are o densitate EXTREM de mare si de ex Sirius B cantareste cat Soarele nostru (care e de sute de ori mai mare decat Terra).

    Rezumand - avem un sistem stelar binar, format din Sirius A (vizibila si stralucitoare) si Sirius B (invizibila cu ochiul liber, ceva mai mica si foarte densa [grea]).

    Insa care este legatura dintre tribul african Dogon si Sirius.

    Ei bine, inainte de toate sa facem cunostinta cu acest trib (simpatic de altfel :)) ). Acestia se afla in Mali - Africa de Vest, undeva la sud de Niger si tribul lor numara undeva intre 400.000 si 800.000 de indivizi. In ultimii ani, datorita influientei turistice - tribul trece prin importante transformari sociale si culturale, dar sa vedem ce se intampla inainte de explozia turistica din zona.

    Dogonii, pe vremea cand noi eram siguri ca Pamantul e plat si ardeam vrajitoare pe rug, desi nu aveau contact cu lumea exterioara, isi facusera bine temele la astronomie. Astfel printre cunostintele lor de baza se numara urmatoarele :

    - Soarele este centrul sistemului solar
    - Luna orbiteaza in jurul Terrei
    - orbitele sunt eliptice (nu cercuri cum sunt multe desene din cartile colorate)
    - Jupiter are lunile sale
    - Saturn are inele

    Uimitor, nu-i asa? Totusi, vorbim de niste tipi care inca vaneaza sobolani cu arcul, se spala cu nisip si dorm in vizuine facute din pamant...

    Insa mult mai uimitor este festivalul lor cel mai important in care se roaga la Sirius, mai precis la niste zei care vin de acolo. Acestia (descrisi ca fiind niste "fiinte amfibiene") i-ar fi invatat cateva lucruri despre locul din care provin.

    Astfel Dogonii (sau Dogonezii :) ) stiau urmatoarele lucruri, care chiar ca sunt de necrezut :

    - Sirius A (sigi tolo pentru ei) are doi prieteni Po Tolo si Emma Ya Tolo - Sirius B si C
    - Sirius B este descris in legenda lor ca fiind "atat de greu incat toate fiintele de pe Pamant la un loc nu l-ar putea ridica"; vezi descrierea lui Sirius B de mai sus
    - Sirius B orbiteaza in jurul lui A odata la 50 de ani (au ghicit oare ?) - masuratorile moderne arata ca durata este de 50.4 ani (+ sau - 0.9 ani)

    Cireasa de pe tort o reprezinta picturile facute de acestia in pesteri (urmeaza sa pun si pozele in cateva ore !) care arata niste nave spatiale, niste creaturi diferite de oameni, aterizarea navei, etc.

    Fascinant ! Absolut fascinant ! Acestea fiind zise, fiecare poate trage propriile concluzii legate de acest trib. Cu toate astea, sceptic din fire, propun cateva scenarii care ar explica cunostintele lor:

    1. Antropologul francez Narcel Griaule impreuna cu Germain Dieterlen, cei care au facut primele expeditii in zona acestui trib prin anii 1930 - 1940 si care au fost si primii care au scris despre cunostintele extraordinare ale acestora, le-au tinut africanilor cursuri de astronomie si le-au inventat povestea cu extraterestii. (insa nu stiu cat de usor vin 2 albi si le impun niste traditii unui trib de africani)
    2. Poate ca Dogoni vad mult mai bine decat noi, si s-au urcat intr-un copac mai inalt si s-au concentrat tare tare de tot pana au vazut Sirius B
    3. Sirius B era mai stralucitor in trecut - plauzibil, doar ca "trecut" in cazul acesta inseamna in jur de 100.000 de ani
    4. Au venit extraterestrii si... na... au vrut sa le arate ce inseamna "acasa" pentru ei.


    Personal, cred ca cel mai probabil Narcel Griaule (nu doar antropolog, ci si astronom amator) a raspandit ceva cunostinte in mijlocul acelui trib odata cu expeditiile sale din 1931 si din anii urmatori. Acest scenariu este promovat si de belgianul Van Beek intr-un articol din 1991 - dupa ce a studiat si el acest trib, despre care spune ca da, vorbeste de Sirius si de prietenul sau insa spun ca au luat la cunostinta de el de la Griaule.

    Indiferent care este adevarul, cunostintele pe care acest trib le are sunt uluitoare si chiar daca nu sunt un exemplu care sa arate ca extraterestrii ne-au vizitat, meritau un articol doar pentru lectia de astronomie pe care o pot preda multor indivizi din tarile civilizate.

    Pace si iubire pentru Dogoni !

    miercuri, 23 martie 2011

    Fenomene naturale (nu apocaliptice) - Rezonanta Schumann

    Rezonanta Schumann este din ce in ce mai amintita atunci cand vine vorba de ideea ca timpul nu ne mai ajunge, de inversarea polilor magnetici, de trecerea spirituala intr-o alta dimensiune, samd. Pentru a ne forma o idee corecta asupra a ceea ce reprezinta acest fenomen, voi incepe printr-o scurta prezentare a atmosferei.

    [Totusi... suna smecher "Rezonanta Schumann...", are un nume sonor asa... parca deja vezi undele cum te inconjoara si te zboara... pe Luna - de ce sa spulberam mitul :)) ]

    Atmosfera, invelisul Pamantului, este 100% gazoasa, formata din : molecule diatomice de azot (sau nitrogen) (N2) în proporție de aproape 4/5 (78,2 %), molecule diatomice de oxigen (O2) (20,5 %), argon (Ar) (0,92 %), dioxid de carbon (CO2) (0,03 %), ozon sau oxigen triatomic (O3) și alte gaze, praf, fum, alte particule în suspensie, etc.
    Atmosfera poate fi imparita, dupa temperatura in : Troposfera (0 - 11 km), Stratosfera (pana la 50 km), Mezosfera (pana la 80 km), Termosfera (80 - 640 km).
    Dupa procesele fizico-radiologice atmosfera se imparte in :
    - Ionosfera (640 km - 80 km)
    - Magnetosfera
    - Ozonosfera
    - Hemosfera

    Ionosfera este partea superioara a atmosferei si numele ei este dat de faptul ca radiatia solara o ionizeaza (atomii din ea castiga sau pierd electroni). Ionosfera are un rol important in propagarea undelor radio in locurile indepartate de pe Pamant.

    Ce este rezonanta ?
    rezonanța este tendința unui sistem de a oscila cu amplitudine maximă la anumite frecvențe, denumite frecvențe de rezonanță. La aceste frecvențe, chiar și forțe oscilante mici pot produce amplitudini de vibrație mari, deoarece sistemul stochează energie oscilantă. Când atenuarea este mică, frecvența de rezonanță este aproximativ egală cu frecvența naturală a sistemului, la care el vibrează liber. Rezonanța apare la toate tipurile de sisteme oscilate: există rezonanță a undelor mecanice, rezonanță electromagnetică, și rezonanță a funcțiilor de undă în fizica cuantică.


    Pornind de la imaginea de mai sus si avand in vedere ca atat ionosfera cat si suprafata Pamantului conduc electricitatea inseamna ca intre ele se formeaza o cavitate de rezonanta (atmosfera dintre cele doua actionand ca un dielectric). Furtunile ce au loc pe planeta, in timpul carora au loc numeroase descarcari electrice genereaza unde electromagnetice ce ajung sa se propage, datorita cavitatii de rezonanta amintita mai sus, pe distante foarte mari, chiar facand si inconjurul Pamantului.

     Descarcarile aka fulgere produc undele em. ce rezoneaza (suprapunerea maximelor si minimelor din oscilatie - rezultand cresterea amplitudinii) ce pot fi masurate si verificate experiemental, ajutand cu precadere in prezicerile meteo si modificarile climatice.

    Frecventele la care aceste unde rezoneaza nu sunt fixe (pentru a putea urmari o "crestere" dupa cum afirma unii), ci se produc la 7,83 Hz; 14,3 Hz; 20,8 Hz; 27,3 Hz; 33,8 Hz. Acestea sunt influentate de conditiile atmosferice.

    Avand in vedere ca organismele vii sunt influentate de modificarile electromagnetice, s-a facut automat legatura cu rez. Schumann si s-a fabulat pe modul in care ea ne poate modifica perceptia temporala... eu as zice ca asta-i si motivul pentru care s-au inmulti homosexualii, are sens, nu ? - doar vibreaza pe alte frecvente.

    Printre altele, lasand gluma la o parte, pentru a observa o modificare semnificativa a acestor frecvente, ar trebui sa se schimbe parametrii fizici ai cavitatii (ionosfera sau suprafata terestra). Atmosfera in ultimii cateva mii de ani nu s-a modificat semnificativ, cel putin nu ionosfera - care conteaza in ecuatia de fata. Atunci poate s-a modificat Pamantul, pentru a creste frecventa de rezonanta, ar trebui sa se modifice densitatea planetei ( densitatea = masa / volum). Cum masa nu s-a modificat, poate creste sau scade Terra si nu ne dam noi seama :)). Am incercat sa fac un mic desen pentru a ilustra cum ar influenta aceste modificari frecventa/amplitudinea undelor (in desen - lungimea liniilor rosii).

    legenda : albastru - ionosfera, maro - pamantul, rosu - undele electromagnetice

    In concluzie, timpul sau perceptia timpului nu se modifica si din pacate rezonanta Schumann nu ne conduce spre o transformare spirito-magnetica. Este un fenomen cat se poate de normal, ba pe deasupra ne si ajuta sa prezicem vremea.

    Daca inca nu esti convins si nici nu crezi linkurile pe care le pun mai jos... fiule, imi pare rau, esti pierdut.

    Linkuri :
    http://en.wikipedia.org/wiki/Schumann_resonances - engleza
    http://quake.geo.berkeley.edu/ncedc/em.intro.html - centrul de cercetari magnetice si tectonice
    - foloseste google si nu intra pe siteuri unde apare des mentionat anul 2012 si calendarul maya

    "The truth is out there"

    Scenarii Apocaliptice - Mituri si Realitati

    De la inceputurile civilizatiei incoace, printre temele cele mai dezbatute se numara "Sfarsitul Lumii".

    Doar in ultimii ani, tin minte ca se tot preconizau tot felul de catastrofe si se propuneau fel de fel de scenarii, mai ales la trecerea dintre milenii, atat inainte cat si dupa 2000. Toata lumea astepta meteoritii, bombele nucleare si extraterestrii. Ei bine, nu doar acum omenirea isi da cu parerea la ziua Z. O lista cu presupusele date a sf lumii puteti gasi aici : http://www.bible.ca/pre-date-setters.htm .

    Inainte de toate, mentionez ca, cel putin din prisma proprie, ma consider o persoana cu o minte foarte deschisa, gata sa accept noul, cu sete de cunoastere, cu un bagaj modest dar solid de cunostinte din majoritatea domeniilor ce tin sa mi-l imbogatesc continuu, fascinat de universul in care ne desfasuram viata dar si spatiul infinit ce ne inconjoara, samd :).

    Avand in vedere cele scrise mai sus, impulsionat de vesnicile discutii in contradictoriu cu diferiti oameni, am considerat ca nu pot gasi un loc mai potrivit decat blogul propriu sa incep sa dezbat - argumentat si cat de bine documentat se poate - diversele scenarii propuse de diversi indivizi, mai mult sau mai putin adevarate.

    Din pacate, majoritatea "teoriilor" profita de naivitatea oamenilor si de lipsa de cunostinte (in domenii ca fizica, chimia, etc.). Asadar voi posta si despica firul in 4 - 8 - 16 pe mai multe subiecte, dintre care amintesc:
    - rezonanta Schumann
    - impactul cu un meteorit
    - calendarul maya
    - inversarea polilor magnetici
    - razboi atomic
    - o posibila pandemie
    - alta subiecte interesante !

    Voi face tot posibilul ca la fiecare post sa adaug cat mai multe linkuri externe pentru verificarea informatiilor postate.